Istorie

Într-una din primele hărţi de care dispunem, datează din anul 1579 şi a fost întocmită de Zsámboki János, deja se găseşte marcată denumirea KÖRÖSKÖZ. Această denumire poate fi interpretată în două sensuri. Într-un sens mai larg defineşte câmpia cuprinsă între cele trei Crişuri şi râul Berechiu iar într-un sens mai restrâns zona cuprinsă între Crişul Alb şi Crişul Negru şi împrejurimea acestora.

De fapt, ce înseamnă denumirea KÖRÖSKÖZ? În vremuri, zone întinse de păduri, câmpie cu iarbă abundentă, cu ţânţari, mlaştină şi trestii. Sătuleţe a căror case erau cu acoperiş de trestie. Apa le inundă, focul le distruge, tătarii îl ucid, turcii le devastă. Unii oameni pier, alţii se nasc, dar totuşi comunitatea dăinuie în timp. KÖRÖSKÖZ înseamnă: o bucată de pământ, o felie de pâine, o colibă în braţele Crişului Alb, Crişului Negru şi a Teuzului.

Localitatea Zerind se întinde mai mult pe lângă Crişul Negru şi mai puţin pe lângă drumul naţional, la 25 km de Salonta, 12 km de Chişineu-Criş, 5 km de Halta CFR. Zerind. Deci putem spune, că cele două localităţi se găsesc aproximativ la jumătatea drumului între Arad şi Oradea.

Aici trăieşte populaţia maghiară cea mai băştinaşă a judeţului. Chiar dacă există diferenţe între aceste sate, istoria, situaţia economico – socială, împrejurimea geografică şi lingvistică, uneşte imaginea acestora.

În ce priveşte situaţia populaţiei, aceasta este destul de tristă. La sfârşitul aniilor 1800, comuna se lăuda cu 4000 de locuitori, ajungând ca în anul 2000 numărul acestora deabia depăşeşte 1500. După primul război mondial în anul 1930 comuna a avut cei mai mulţi locuitori. Începând cu această dată numărul locuitorilor scade brusc. Motivele sunt multiple: natalitate scăzută, industrializarea forţată ce a dus la plecarea cetăţenilor spre oraşe, lipsa locurilor de muncă în zonă, emigrarea în străinătate ( în principiu în Ungaria), îmbătrânirea în mare parte a populaţiei.

Comuna nu are monumente istorice, deşi se poate aminti biserica reformată, în faţa căreia se află un”monument” pentru eroii căzuţi victime a războaielor mondiale. Trebuie să amintim şi tăbliţa de marmură inaugurată în anul 2002 pentru respectul cetăţenilor care au primit amnestie în 1849. Silinţa localnicilor este reprezentată şi prin tăbliţa de marmură de pe fântâna arteziană care a fost forată în anul 1903 în comuna Zerind. Pe tăbliţa fântânii – fântână care este pe cale de a seca-găsim următoarea propoziţie inscripţionată: „Această fântână a fost construită de comuna Zerind în anul 1903 din donaţia grandioasă a d-nei Kolozs – Jánosné Vida Maria.”

În această comunitate economico – socială a „înflorit” cultura populară, din care o parte însemnată s-a moştenit.

Sunt acte doveditoare din anii 1800 cu privire la „setea” literară şi de artă a satului.

-au abonat la ziare şi au citit cărţi.Cele două războaie mondiale au întrerupt activitatea amatorilor de artă.Din anul 1950 s-a reînceput activitatea culturală, înfiinţându-se un colectiv amator de teatru şi unul de dans popular.Colectivul de dans popular a contribuit la dezvoltarea vieţii culturale, nu numai a satului ci şi a judeţului. Nu trebuie uitată nici formaţia de ţiteră, care deşi nu a existat o perioadă prea lungă, totuşi a avut o contribuţie însemnată în renumele comunei. Această formaţie de ţiteră a fost prima înfiinţată în judeţul Arad. În anii trecuţi au fost încercări făcute pentru reînfiinţarea acesteia, dar în zadar. Sunt prea puţine persoane în comună care cunosc năravul acestui instrument muzical.În cadrul organizaţiei colectivului de dans popular, anul acesta a fost organizată a 4-a oară „Seara folclorică” în ultima zi de sâmbătă a lunii martie. La această organizare primesc invitaţie colectivităţi de dans popular din localităţile învecinate, din judeţele învecinate cât şi din afara ţării.

În menţinerea tradiţiilor locale un rol important îi revine corului ROZMARING, care anul acesta împlineşte 10 ani de la înfiinţare. Acesta a debutat la prezentarea volumului de balade a domnului profesor Csanádi János care sa născut în această comună, şi care în decursul a mai multor decenii a predat şi predă în continuare limba şi literatura maghiară la Şcoala Generală Zerind.

În anul 1969 s-a înfiinţat „Clubul literar” cu scopul principal de a stârni interesul oamenilor spre frumuseţea literaturii, sărbătorirea în comun a aniversărilor diferitelor personalităţi cu contribuţie însemnată pe plan cultural şi istoric; explorarea valorilor etnografice, organizarea jocurilor de baladă şi programe cu cântece populare. Acest Club literar a luat fiinţă datorită stimulării intelectuale a d-lui OLOSZ LAJOS.

OLOSZ LAJOS s-a născut în anul 1891 în localitatea Adea şi a trăit în oraşul Chişineu-Criş. Este poetul cel mai însemnat din KÖRÖSKÖZ, reprezentant valoros al literaturii simbolice.

După moartea lui din 1977, Clubul literar îi poartă numele acestui poet memorabil. Nu trebuie să uităm că, Clubul literar din Zerind este unicul club literar de limba maghiară din judeţ a cărui conducător este d-ul profesor Csanádi János, care a contribuit şi contribuie şi în ziua de azi la dezvoltarea vieţii culturale a comunei.

La o întrunire a Clubului literar s-a născut ideea de a întemeia o galerie de artă în comuna Zerind, de-şi guvernul din vremea respectivă a făcut totul posibil pentru împiedicarea realizării acestui „vis”. În data de 18 mai 1974 cu toate piedicile care au existat s-a inaugurat galeria de artă din Zerind care a fost prima galerie de artă rurală din ţară.

Datorită iniţiativei profesorilor şi intelectualilor comunei, începând cu anul şcolar 2003, Şcoala Generală Zerind poartă numele de TABAJDI KÁROLY.

TABAJDI KÁROLY s-a născut la data de 10 noiembrie 1833 în localitatea Zerind. Situaţia familiară şi-a pus amprenta pe viaţa lui ulterioară, deoarece tatăl său, Tabajdi Dániel, a fost notarul comunei. Şcoala generală a absolvit în localitatea Zerind, gimnaziul şi primii 2 ani ai facultăţii de drept la Debrecen, iar ultimii 2 ani la Budapesta.

La vârsta de 27 de ani şi-a depus doctoratul, iar peste un an în 1861 devine primul subnotar al judeţului Arad. În anul 1867 devine notar principal al judeţului, iar în 1869 procuror fiscal la Pecica, după care a fost numit preşedintele judecătoriei regale. În anul 1871, la vârsta de 38 de ani, este ales subprefectul judeţului Arad. În această perioadă a activităţii sale, îşi aduce aportul la: organizarea comunei pe baza legii din 1871, înfiinţarea instituţiei de pensii a notarilor din judeţ şi a organizat donaţiile pentru comuna Zerind după inundaţiile din anul 1879.

După ce a fost numit prefectul judeţului Arad şi al oraşului regal liber, marea majoritate a localnicilor au primit cu bucurie această veste. A sesizat necesitatea de bună convieţuire între etniile maghiare şi române şi a rezolvat aceste conflicte.

Ieşind din galeria de artă, în faţa vizitatorilor apare un mic parc cu copaci de nuci bătrâni. Treisprezece copaci. Nu se ştie cine şi când l-a plantat. I-am moştenit, ca şi cum am păstrat amintirile, şi unele obiceiuri locale.

Simboluri deştepte, care pentru privirile duşmăneşti sunt doar copaci simpli care au supravieţuit, dar localnicii din Zerind cunosc legea naturii, precum copacii de nuci trăiesc mult.

Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support